Despre Tango Embrace
Să vrei să descrii tangoul e ca şi cum ai vrea să-i povesteşti unui copil lipsit de darul vederii despre frumuseţea unui câmp de maci înfloriţi în amiaza unei zile de vară, cu un cer albastru pe care se odihnesc răsfiraţi nişte nori pufoşi… Ai putea să duci copilul acolo, să simtă atingerea catifelată a macilor şi să adulmece miresmele câmpului înflorit, dar armonia culorilor cum o descrii?
Prin cuvinte îndepărtezi tangoul de tot ce înseamnă el…
Cu tangoul e ca şi cu iubirea: unii nu au cunoscut-o încă şi pentru ei e teorie pură, in timp ce pentru alţii e totul, e viaţa lor. Între cele două extreme, miliarde de sensuri…
Cum să descrii fericirea, pacea sau fiorul pe care le simţi în braţele celuilalt?
Sau mirarea de a înţelege întrebările şi răspunsurile celuilalt fără ca vreunul să fi rostit ceva? Ai zice că e limbajul trupului, dar cu cât practici mai mult, cu atât mai bine vei şti să pui întrebări şi să dai răspunsuri, chiar şi fără gesturi… Ai putea crede că ai început să citeşti gânduri… Da, începi să te apropii…, dar adevărul e al fiecăruia şi e dincolo de cuvinte, dincolo de tango, undeva în altă dimensiune…
Orice ţi-ar spune cineva despre tango, trăindu-l vei descoperi în permanenţă valenţe noi.
E singurul dans pe care îl poţi practica la orice vârstă, indiferent cât de înaintată ar fi ea. Ba chiar cu cat varsta e mai inaintata, cu atât poţi face un dans mai frumos. Pentru că în tango pui tot ce ai învăţat în viaţă, şi bune şi mai puţin bune, şi din tango înveţi tot ce viaţa nu te-a învăţat până acum…
E un dans al vieţii.
